Culoarul dintre eclipse este, de fapt, un pod între două stări de conștiință. Una veche care expiră dar nu este complet dizolvată și una nouă care încă nu este bine conturată.
Traversăm o perioadă în care realitatea pare că se dezintegrează sub picioarele noastre, chiar dacă la suprafață totul arată la fel. Avem parte de schimbări de direcție, de ”zgâlțâieli” interioare, de revelații care nu vin prin propoziții clare, ci prin stări, prin senzații care se simt în corp.
Simțim că ceva se schimbă. Dar nu știm -încă- încotro. Nu știm cu cine. Nu știm cum.
Este o energie cețoasă, confuză, aproape lichidă. Și în acest peisaj începe, de mâine, mersul aparent retrograd al lui Mercur în Pești. Va rămâne în această mișcare până pe 20 martie.
În această perioadă, mintea nu mai funcționează liniar. Putem face confuzii. Putem înțelege greșit. Putem transmite informații incomplete sau deformate. Putem crede că știm, când de fapt doar presupunem.
Poate că nu e o perioadă în care să controlăm. N-ar fi rău să ne oprim din acest instinct pentru că nu oricât am forța, nu mai este în puterea noastră. Eclipsele sunt privite ca fenomene care ne reconfigurează traseul dintr-un spațiu al destinului, al unui plan mai mare decât mintea noastră îl poate desluși, dar, cu toate acestea, sufletul îl înțelege.
Cu Mercur retrograd în Pești nu e timpul pentru a-ți asuma mult prea multe responsabilități.
Nu încărca agenda. Nu îți împrăștia energia. Nu spune „da” înainte să verifici în corp dacă mai poți duce acea responsabilitate. Mai bine termină ce ai deja în farfurie, decât să aduci ceva nou care-ți face rău.
Energia cosmică din această perioadă ne invită mai mult în interior decât în exterior.
Mercur retrograd în Pești facilitează o călătorie a minții în subconștient. Într-un tărâm al umbrelor, al memoriei emoționale, al viselor, unde găsim răspunsuri pe care, atunci când Mercur este direct, nu le putem accesa.
INTUIȚIA este la cote foarte înalte. Dar dacă ne ținem urechile ciulite doar către exterior, dacă ne lăsăm prinși în știri, discuții, opinii, analize, ratăm șansa de a primi mesajele sufletului.
Și ce primim în schimb? Energie mentală irosită. Oboseală psihică. Surescitare emoțională.
Întrebările acestei perioade nu sunt despre ce trebuie să fac. Sunt despre cum mă simt, de fapt, în viața mea.
Când nu mai punem presiune pe noi, când nu mai rostogolim obsesiv gândurile, claritatea apare singură. Nu în mijlocul agitației, ci într-un moment de liniște. De singurătate. De retragere.
Și simt asta și la mine.
Oricât aș vrea să fiu activă aici pentru voi, oricât aș vrea să iau multe consultații, să organizez evenimente, să fac planuri mari, simt că nu este momentul să pun presiune pe mine. Simt că am nevoie de retragere. De spațiu. De respirație.
Asta înseamnă că nu avem parte doar de confuzie. Este și înțelepciune în acest tranzit. Putem primi mesaje din trecut. Putem accesa o memorie veche, poate chiar o înțelepciune care vine dinspre străbuni.
Apare acceptare. Vindecare. O înțelegere a sensului mai mare al experiențelor prin care am trecut. Nu ne mai luptăm atât de mult cu ce a fost. Începem să înțelegem de ce a fost.
Asta înseamnă că mintea primește informații despre etapele care se încheie și cele care se deschid. Iar cu Nodul Nord prezent în ecuație, parcă nu mai vedem această tranziție cu încrâncenare, nu mai dramatizăm excesiv… ci primim totul cu o stare de înțelegere. Parcă nu mai avem energia să ne opunem. Parcă începem să dăm drumul cu mai multă ușurință.
Și aceste momente revelatorii nu apar doar stând în poziția lotus și meditând. Pot apărea când desenezi. Când pictezi. Când dansezi. Când cânți. Când faci orice act artistic care te scoate din mintea rigidă și te aduce în flux.
Culoarul dintre eclipse este un spațiu de tranziție.
Mercur retrograd este ghidul interior care ne spune: încetinește. Ascultă. Nu forța.
Și poate că exact în această încetinire, în această aparentă lipsă de direcție clară, se așază următorul pas. Un pas făcut către o nouă lume, dintr-o identitate ”upgradată” pe care urmează să o descoperim curând.
Lasă un răspuns