Gânduri de mamă, într-o dimineață de duminică cu Luna în Pești…

Cred că una dintre lecțiile mele din perioada aceasta este despre a da drumul controlului. Despre a accepta că există situații pe care nu le pot rezolva eu.

Și vă spun sincer că pentru mine nu este deloc o lecție ușoară. Mai ales când vine vorba despre copilul meu. Pentru că instinctul meu de mamă este să protejez. Să repar. Să găsesc soluții. Să intervin. Să fac ceva.

Orice. Numai să nu o văd suferind.

Și totuși, în ultima vreme, viața îmi arată iar și iar că există experiențe pe care nu le pot trăi eu în locul ei. Există lecții care îi aparțin. Există drumuri pe care trebuie să meargă singură. Există înțelegeri care nu pot fi grăbite. Iar eu, din iubire, ajung uneori să forțez. Să încerc să rezolv. Să caut răspunsuri. Să mă lupt cu morile de vânt Ca și cum ar fi responsabilitatea mea să fac să dispară orice obstacol din calea ei.

Dar Universul pare să îmi spună în perioada aceasta:

„Nu tot ce doare trebuie reparat imediat.”

„Nu orice experiență trebuie evitată.”

„Nu orice lecție poate fi învățată prin explicații.”

Și poate că exact asta mă învață Luna în Pești care tranzitează cerul nostru emoțional în aceste zile. Să mă las în flux. Să am încredere că există un plan mai mare decât ceea ce pot vedea eu acum. Să accept că iubirea nu înseamnă întotdeauna să salvezi.

Uneori iubirea înseamnă doar… să fii acolo. Să privești. Să susții. Să îmbrățișezi. Și să ai încredere că celălalt va găsi propriul drum prin experiența lui.

Nu știu dacă există ceva mai greu pentru o mamă decât asta. Dar simt că exact aici se află lecția mea în perioada aceasta. Poate că nu sunt chemată să îi port durerea. Poate că sunt chemată doar să îi țin spațiul în care să poată crește dincolo de ea.