Despre… Venus în Capricorn în cuadratură cu Chiron în Berbec (un aspect astrologic în desfășurare în acest weekend). M-a prins tema, tocmai pentru că este una foarte prezentă în viața mea.
Sunt momente astrologice care vin să atingă un punct foarte intim: felul în care ne raportăm la noi înșine. Cuadratura dintre Venus în Capricorn și Chiron în Berbec este un astfel de moment care pune degetul pe o rană a noastră pe care ne străduim să o ascundem.
VENUS vorbește despre valoare, iubire, relații, despre cum ne simțim doriți și apreciați. În CAPRICORN, ea a învățat să iubească prin responsabilitate, prin efort, prin consecvență. Iubirea devine serioasă, matură, dar uneori austeră. Se exprimă prin „fac”, nu prin „simt”. Prin a duce, a rezista, a construi.
CHIRON, în BERBEC, poartă o rană veche și sensibilă: rana identității. A dreptului de a fi. A acelui „eu sunt” care, cândva, nu a fost suficient susținut. Este durerea celui care a trebuit să se descurce singur prea devreme, să fie puternic, să nu ceară, să nu arate slăbiciune. Este rana celui care a simțit că trebuie să demonstreze ca să fie ales.
Când aceste două energii se întâlnesc în tensiune, pot apărea întrebări incomode, dar necesare:
– Am nevoie să muncesc ca să merit iubirea?
– Mă simt valoros doar când sunt util, eficient, puternic?
– Cât din ce construiesc vine din dorință autentică și cât din nevoia de a demonstra?
Ți s-a întâmplat vreodată să simți că ești iubit(ă) doar când faci ceva pentru ceilalți?
Undeva pe drum, valoarea personală s-a definit prin nivelul de performanță.
Pentru mulți dintre noi, acest tipar s-a format devreme. Am primit validare când eram cuminți, când reușeam, când nu încurcam, când „ne descurcam singuri”. Și am învățat, încet, că suntem valoroși dacă facem bine. Dacă livrăm. Dacă nu greșim. Dacă rezistăm.
Venus în Capricorn poate trăi iubirea ca pe un contract nerostit: „te iubesc dacă muncești, dacă duci, dacă nu ceri prea mult”. Iar Chiron în Berbec vine să întrebe, cu blândețe dureroasă: dar cine ești tu dincolo de asta?
A separa valoarea personală de nivelul de performanță reușit nu înseamnă să renunțăm la ambiție sau la maturitate. Nu înseamnă să nu mai construim nimic. Înseamnă să nu ne mai construim pe rănile copilului interior.
Înseamnă să observăm momentele în care ne definim prin rezultate: „azi n-am făcut nimic”, „n-am fost bun”, „n-am dat randament”. Și să schimbăm ușor limbajul, nu ca tehnică de gândire pozitivă, ci ca act de adevăr. „Azi mi-a fost greu.” „Azi am avut nevoie de recuperare.” „Azi nu a ieșit.” Fără să adăugăm: deci nu valorez.
Înseamnă să ne dăm voie să fim „în lucru”. Să greșim, să învățăm, să o luăm mai încet, fără ca stima de sine să se prăbușească. Valoarea nu scade când obosim. Nu dispare când ne răzgândim. Nu trebuie câștigată zilnic.
Separarea asta se vede foarte concret și în relația cu odihna. Când performanța dictează valoarea, odihna vine doar „după ce am terminat tot”. Și nu se mai termină niciodată. Capricornul sănătos, însă, știe că orice construcție pe termen lung are nevoie de pauze. Odihna nu este o recompensă, ci parte din sistem.
Cum vorbești cu tine în zilele în care nu „dai randament”?
Când te odihnești, te bucuri… sau te simți vinovat(ă)?
Și mai e ceva subtil, dar esențial: a primi validare și când nu ești util. A-ți aminti cine ești dincolo de roluri, rezultate și funcții. Felul în care iubești. Prezența ta. Sensibilitatea. Umorul. Curajul de a spune adevărul. Toate acestea există și când nu produci nimic.
Poate cea mai importantă integrare a acestui moment este să ne validăm propria valoare fără a încerca să o demonstrăm. Să nu mai cerem iubirii să doară ca să fie serioasă. Să nu mai așteptăm să fim iubiți/iubite doar când ne facem utili/utile.
Cum se simte la tine această temă propusă de Venus și Chiron? Dacă simți, scrie în comentarii. Dacă nu, e ok și să rămână cu tine.
Foto: Pinterest
Lasă un răspuns